Neațaaaaa!
Știu, a fost dimineață când te-ai trezit tu, dar tot cam pe atunci am început și eu să scriu rândurile astea.
Missed these letters? Nu, nu te-am dezabonat, doar le-am rărit. Am reînceput școala și am capul plin de etica A.I., bioetică și etica mediului, cele 3 cursuri pe care le fac în semestrul ăsta, așa că n-am mai reușit să public nimic după episodul de podcast cu Constantin Vică.
Daaar - lo and behold! azi mă prezint la tine-n inbox cu raportul celor mai interesante cărți citite în perioada august 2023 - prezent. Adică final de octombrie 02023, în caz că ai călătorit în timp și nu mai știi în ce an ai aterizat de data asta. 🖖
Recunosc că mă dezorientează treaba cu rapoartele trimestriale (mă rog, mă dezorientează și vara care nu se mai termină, dar să le luăm pe rând). Dacă am încheiat acum raportul pe trimestrul 3, când mai apuc să scriu despre ce citesc în al 4lea? Q4 mereu e abandonat, fiindcă sar direct la lista cu cele mai bune cărți din tot anul. Iar dacă n-o public pe aia anuală la început de decembrie, după nu mai are lumea idei pentru Secret Santa. So... la următorul raport o să vin direct cu best of-ul pe 2023. Sorry, Q4, you only exist in my head.
În lunile august - octombrie 2023 am cheltuit 1389 de lei pe cărți (adică 280-ish euro). Este o investiție în educația mea și mă bucur că mi-o permit. Nu primesc cărți de la edituri, că nu sunt book blogger iar sursele mele de venit sunt complet diferite. Sunt doar curioasă din fire, motivată de învățare și dornică să vorbesc despre lucrurile pe care le citesc / descopăr.
Linkurile puse mai jos duc spre paginile de Goodreads ale cărților (cele mai multe) sau spre articole mai vechi în care am scris despre ele. Obișnuiesc să cumpăr și să citesc pe Kindle, mai ales ce este ficțiune sau biografie, și cumpăr în format fizic doar ce e non-ficțiune aplicabilă în munca mea. Sau ce am citit deja pe Kindle / audiobook și vreau neapărat să am și pe hârtie. (Da, în poza de la finalul mail-ului e chiar biblioteca mea de acasă).
Ok, hai să intrăm în lista pe q3. Cu disclaimer-ul, ca de fiecare dată, că simplul fapt că le menționez aici nu înseamnă că le consider cele mai bune cărți pe subiectele lor sau că le-aș recomanda 100% oricui, oricând. Înseamnă doar că mi s-au părut interesante și am considerat că merită să povestesc despre ele.
Vorba lui Bruce Lee: "Research your own experience, absorb what is useful, reject what is useless, add what is essentially your own."
Am vorbit în ultimele luni cu toaaaată lumea din jur despre cartea asta, mi-a declanșat niște emoții puternice și mi se pare că este un subiect despre care nu se vorbește suficient. Mi-a fost greu să mă abțin să nu o subliniez pe toată, la fel cum mi-a fost greu să mă abțin să n-o arunc pe geam la final (probabil a ajutat că am citit-o pe Kindle). Nu fiindcă n-ar fi bună (este incredibilă), doar m-a enervat ce zice despre noi ca oameni și cum banii sunt mai presus decât ce este moral. Faith in humanity = 0.
Termin imediat cu teasingul și intru în detalii, dar vreau să menționez altceva întâi. Dacă n-ai chef să o citești (are peste 500 de pagini), îți recomand să te uiți măcar la oricare dintre serialele sau documentarele bazate pe ea - există câte unul produs și lansat recent de fiecare serviciu de streaming (Netflix, Hulu/Disney+, HBO), las linkuri spre ele la final.
Cartea asta este povestea familiei Sackler. Discreți de felul lor, au apărut într-un top Forbes din 2015 al celor mai bogate 20 de familii din SUA, cu o avere estimată pe atunci la $14 miliarde. Au primit titluri onorifice de la Regina Elizabeta. Au donat milioane de dolari pentru tot felul de cauze și au avut numele pus pe diverse galerii / instituții de artă, educație și științe din lume. Enumăr doar câteva dintre ele: Metropolitan Museum of Art, Guggenheim, American Museum of Natural History, Smithsonian, Louvre, NYU, Harvard, Oxford, Rockefeller University, Tufts, British Museum, London National Gallery, Westminster Abbey.
Tot ei au fost probabil cei mai eficienți dealeri de droguri din istorie.
Sunt cei din spatele Purdue Pharma, compania care a declanșat criza opioidelor - adică medicamentele pentru tratarea durerii, din cauza cărora au murit sute de mii de oameni în întreaga lume. Doar că dealerii de droguri ajung la închisoare dacă sunt prinși, pe când oamenii de afaceri...
Povestea Sackler începe în perioada interbelică și se întinde pe 3 generații, până în zilele noastre.
Trei frați, cu toții medici, au început să ridice acest imperiu și au construit o operațiune complet integrată. Aveau companie farma prin care puteau dezvolta un medicament și să-l testeze clinic. Aveau propria agenție de publicitate prin care promovau produsele altor companii de farma. Obțineau rapoarte favorabile de la medici cu care aveau legături (adică erau plătiți de ei) - și, dacă nu aveau acele rapoarte favorabile, atunci inventau ei recomandări (de la medici care nu existau). Aveau propriile publicații medicale, cu zeci de milioane de cititori, pe care le foloseau drept platforme pentru companiile farma care voiau să ajungă la medici cu studii și produse (publicații sponsorizate de aceleași companii farma). Și plăteau medici cărora le plasau editoriale favorabile pentru produsele lor farma prin cele mai citite ziare și reviste. Fiindcă nu era suficient ce promovau prin propria agenție, au investit pe ascuns într-o agenție de publicitate despre care se credea că e concurentă și își trimiteau între ei clienți farma.
Ce am povestit până aici a fost activitatea celor 3 frați Sackler. Pe urmă au venit copiii lor și au preluat conducerea.
Au creat o piață pentru opioide - ceva ce înainte nu exista, fiindcă medicii erau reticenți să prescrie pacienților așa ceva. În 1996, au lansat opioidul OxyContin pe piață, prin Purdue Pharma, una dintre companiile familiei. Au spus că ar fi o alternativă sigură la heroină și care nu dă dependență. Au spus că doar sub 1% devin dependenți - ceva nemaiauzit până atunci despre opioide.
OxyContin a fost aprobat de FDA într-un timp record (sub un an), au primit o aprobare specială doar fiindcă au inclus această frază pe prospect: “Delayed absorption, as provided by OxyContin tablets, is believed to reduce the abuse liability of the drug" - da, era doar wishful thinking și nimeni nu și-a asumat responsabilitatea pentru includerea acestei fraze. Nu realizaseră niciun studiu pe pacienți înainte să-l lanseze. Iar cel de la FDA care le-a aprobat medicamentul s-a angajat la ei imediat după, cu un bonus în primul an de $400.000.
Pe urmă au început să apară raportările legate de cât de mult dă dependență și cum este folosit incorect. Și cum familia Sackler știa și a ignorat toate astea.
După 2010 au fost peste 2000 de procese intentate de orașe, state, spitale etc pentru rolul familiei Sackler în promovarea opioidelor și fiindcă au mințit legat de cât de mult dau dependență. Se estimează că 645.000 de oameni au murit din cauză de supradoză de opioide și este principala cauză de deces accidental.
N-au recunoscut niciodată că ar fi jucat vreun rol în această criză. Au spus că totul era interpretat distorsionat pentru a-i scoate țapi ispășitori pentru ceva ce nu este vina lor. Epidemia de opioide nu este o criză creată de ei, ei doar vânduseră doar un medicament perfect legal, aprobat de FDA. Cei care au murit de supradoză deja erau predispuși către dependență și de fapt au folosit greșit medicamentul.
OxyContin le-a adus venituri de 35 miliarde $. Au scos banii din firmă în ultimii ~10 ani, i-au trecut prin peste 200 de companii mici, au băgat compania mare în faliment și au dizolvat-o.
În toamna 2021, au ajuns la înțelegerea de a plăti $4.5 miliarde pentru a adresa criza opioidelor, dar fără ca ei să fie considerați vinovați. Bani pe care să-i plătească în rate în următorii 18 de ani (deci se pot plăti doar din dobândă). Procesul continuă.
Galeriile din muzee și programele educaționale menționate de mine la început le-au scos numele și au început să refuze să mai ia donații de la ei.
Și dacă ți se pare incredibil ce am scris aici... să știi că este doar o mică parte din poveste. Este frustrant că dau apă la moară conspirațiilor de tipul "big farma is evil" și riscă să strice munca bună a altora.
Investigațiile jurnalistului care a scris cartea au fost folosite pentru o mini-serie produsă de Netflix (Painkiller, cu Matthew Broderick) și una de Hulu (Dopesick, cu Michael Keaton). HBO a produs documentarul The Crime of the Century, iar John Oliver are vreo 3 episoade despre povestea asta (cel mai recent: s8, e20). Un alt documentar este All the Beauty and the Bloodshed, a fost nominalizat la Oscar. N-am văzut niciunul dintre ele (stau prost la capitolul timp pentru orice este video), dar le las aici în caz că preferi alternativă la carte.
Biografia asta a lui Elon Musk acoperă toată viața lui, de când s-a născut, copilăria din Africa de Sud și tot ce a făcut până în vara 2023. Este o carte bună de business și, în același timp, o poveste tristă.
Știu că Musk este un personaj controversat și stârnește emoții puternice - fie-l iubești, fie-l urăști (sau amândouă simultan), dar asta nu înseamnă că nu putem învăța ceva de la el. Chiar și doar ca să știm ce vrem să evităm. Există pe lumea asta oameni care au realizări impresionante, dar un caracter mizerabil. Sunt realizările o scuză pentru comportamentul lor? Am vrea să fim ca ei?
Am două observații legate de biografia asta:
1: Walter Isaacson a petrecut 2 ani în umbra lui Elon Musk ca să scrie această carte. A călătorit cu el, a mers cu el la întâlniri, și-au dat mesaje în mijlocul nopții etc. Menționează la final că Musk nu a avut nicio cerință legată de carte și nu a citit-o înainte de publicare. Chiar și așa, l-am simțit biased. Intenționat sau nu. Au fost multe lucruri în care parcă n-a vrut să se bage, nu a vrut să pună întrebări incomode, n-a făcut follow-up.
2: Am simțit ca și cum au fost 2 cărți într-una. Nu fiindcă e lungă (are aproape 700 de pagini), ci fiindcă mi s-a părut disproporțional axată pe Elon Musk în contextul Twitter - partea asta mergea să fie separată, s-a concentrat mult prea mult pe ea. Și este o poveste în continuare în desfășurare.
Așa. Hai să zic și de bine. Ziceam că mi se pare o carte utilă de business, iar printre lucrurile cele mai interesante a fost "algoritmul" lui Musk, frameworkul pe care-l folosește în companiile sale. Îl redau aici cu copy-paste:
În carte există foarte multe exemple în care ilustrează cum a pus concret aceste principii la lucru.
Cu ce se diferă de cealaltă biografie a lui Elon Musk, scrisă de Ashlee Vance? Pe aceea am citit-o în urmă cu aproape 8 ani, nu mai țin minte toate detaliile, dar știu că acoperea viața lui Musk până prin 2014, când a fost publicată. Asta a lui Isaacson este mai recentă (a fost publicată în septembrie, acoperă evenimentele până în august 2023) și are mai puține detalii despre perioada pre-Twitter.
Molly Bloom organiza un joc privat de poker la care participau tot felul de vedete de la Hollywood (Tobey Maguire, Leonardo DiCaprio, Ben Affleck), miliardari, atleți, politicieni etc. A făcut mulți bani, iar apoi a pierdut totul. Bine scrisă cartea, se citește ușor și rapid. Și filmul regizat de Aaron Sorkin este foarte bine făcut.
Este autobiografia faimosului editor, a lucrat la editura Simon and Schuster, apoi s-a mutat la Alfred A. Knopf ca editor șef, iar apoi a editat The New Yorker. Se citește ca o lungă listă de oameni cu care a lucrat (printre care Toni Morrison, Michael Crichton, Katharine Graham, Robert Caro, Bill Clinton și mulți alții). Dacă te pasionează subiectul, cartea asta merită conectată cu autobiografia lui Katharine Graham, care a condus Washington Post, și On Writing a lui Robert Caro.
Este cartea cofondatorului Netflix, cu memoriile lui din perioada 1997 - când i-a venit ideea businessului - și 2002, când au avut IPO-ul și s-a retras din conducere. Pe atunci erau doar un serviciu de închiriat DVD-uri, fără legătură cu streamingul. Citește-o dacă îți plac cărțile tip entrepreneurship / startup p*rn, să-ți amintești cât de mult contează timingul / norocul / să fii omul potrivit la momentul potrivit. Pe aceeași temă sunt și Powerful: Building a Culture of Freedom and Responsibility - cartea lui Patty McCord (citită), respectiv No Rules Rules, a lui Reed Hastings (încă n-am citit-o, dar o am pe reading list).
Carte how-to despre nutriție fără anxietate și stres, descoperită la Arnold Schwarzenegger (cu foreword scris de el). Poți să citești primele pagini și să vezi cuprinsul ei pe Amazon, ca să-ți dai seama dacă merită sau nu (ai link spre "read sample" în stânga, sub copertă).
Nu știu cum să îți prezint cartea asta fără să dau spoilere, dar pot să spun că am iubit-o maxim și m-a lăsat cu o stare de bine. Doi copii se întâlnesc într-o cameră de spital în 1987 și se conectează prin pasiunea comună pentru gaming. 8 ani mai târziu, când deja erau la facultate, se reîntâlnesc întâmplător într-o stație de metrou. Ajung să lanseze jocuri împreună și să devină superstaruri în această lume.
SF cu subtemă belonging, diferențe de cultură și genul de emoții resimțite de oricine a plecat de acasă. Cu mult dialog intern (minunat pentru introverți). Cărțile fac parte din aceeași serie despre Imperiul Teixcalaanli, le-am descoperit în minunatul newsletter al lui Cristi Lupșa.
Încă o carte de climate fiction de la KSR (a doua pe care o citesc de la el după Ministry for the Future). În anul 2140, New York este sub ape, străzile au devenit canale de navigație iar zgârie-norii sunt insule. Urmărește mai multe personaje (în stilul clasic KSR) și cum s-au adaptat la noua viață, cu mult accent pe finanțe (investiții / indexes).
Până la 20 de ani nu citeam deloc, nici măcar o carte pe an. Era o repulsie cauzată de școală și sistemul educațional românesc, peste care am reușit să trec târziu, când am realizat cât de mult m-a tras în jos faptul că nu citeam. Am trecut în extrema celaltă și am început să citesc mult și din toate genurile, în încercarea de a recupera acel timp pierdut.
La 35 de ani m-am întors la școală, în prezent urmez un master în Etică Aplicată la Facultatea de Filosofie. Pe pagina de About găsești detalii despre munca + experiența mea.
Vorbesc public despre toate astea, în speranța că nu vor face și alții greșelile pe care le-am făcut eu. Dacă te ajută ce scriu aici, mi-ar plăcea să știu - dă-mi un reply / mesaj privat / telegramă prin porumbel / semnal cu fum / trage-mă de mânecă la alergări și spune-mi.
Never stop learning (and applying),
– Cristina
Arhivă:
Mâine, 1 ianuarie 2024, împlinesc 36 de ani. 2023 a fost anul în care am pus și mai mult lupa pe lentilele prin care privesc lumea. Împărtășesc un pic din introspecțiile din ultimul an, în speranța că poate se va regăsi și altcineva în ele – you are not alone! 1. Perfecțiune pe toate planurile (aka problema) Când vine vorba de oricine altcineva, sunt aia înțelegătoare și empatică, pot vedea toate perspectivele, înțeleg cât le este de greu, nu îi judec, le caut scuze (chiar și când nu e în...
Ho ho ho! 🤶 Azi am așa în tolba virtuală: Cărțile lui 2023 - nu sunt neapărat cele mai bune din categoria lor, dar au fost cărțile potrivite pentru mine, citite la momentul potrivit. Ceea ce sper să fie și pentru tine, dacă decizi să le dai o șansă. O listă de întrebări mari pe care să faci journaling acum, la final de an: bit.ly/bigquestions2023 / ai și variantele lor în română aici. (Journaling = selectezi câteva dintre ele - alea care simți că apasă niște butoane mai sensibile - și scrii...
Bună dimineața, Luni (13 noiembrie) a fost publicată această investigație pe PressOne, scrisă de Răzvan Filip: „Academia” de psihoterapie care-ți sugerează să împrumuți bani de la bancă pentru a te vindeca de cancer prin „constelații” Dacă nu a ajuns la tine, citește-o pe PressOne și întoarce-te aici, fiindcă ce urmează în newsletterul de azi este legat de acest material (în afară de cele 3 puncte de la final, din rubrica Miscellaneous). Mă număr printre cei care susțin financiar (prin...